1. Pentru inceput primul membru al echipei afirmatoare a definit conceptele cheie si a prezentat cazul propus de echipa sa.

Cristina Georgescu - Afirmator A1

Voi sustine faptul ca in Romania trebuie adoptat un proiect de lege care sa asigure implementarea programului "Un laptop pentru fiecare elev si profesor". Bineinteles, orice astfel de discutie trebuie inceputa prin prezentarea situatiei invatamantului romanesc. Dupa cum stim cu totii, sistemul de invatamant romanesc este unul invechit, atat din punct de vedere al mentalitatii, cat si din punct de vedere al dotarilor. De aceea, echipa afirmatoare considera ca este nevoie de o modernizare radicala care sa aduca o noua viziune asupra metodelor de predare. Bineinteles ca exista cateva proiecte in derulare, cum ar fi informatizarea tuturor scolilor din mediul rural si crearea unui sistem educational informatizat, dar acestea nu sunt suficiente pentru a asigura o modernizare reala a sistemului si, mai degraba, sunt genul de modernizari pe hartie; de exemplu, cati copii au acces la centrele informationale din mediul rural?

In continuare, as dori sa prezint acest proiect despre care vorbim astazi.

Proiectul consta in dotarea a 5 milioane de elevi si profesori cu cate un laptop de 100 de dolari! Dintre acestia, 1,8 milioane ar fi elevi din mediul rural. Costurile initiale ale proiectului s-ar ridica la aproximativ 700 milioane de dolari. Si trebuie sa avem in vedere faptul ca, anul trecut, in bugetul invatamantului au ramas aproximativ 300 milioane de dolari necheltuiti, ceea ce este oarecum paradoxal pentru o tara precum Romania care are un PIB destul de mic si procentul alocat invatamantului este la fel de mic. Ceea ce totusi ne duce cu gandul ca exista bani pentru astfel de proiecte, insa nu se doreste cu adevarat o modernizare a invatamantului.

Primul nostru argument se refera la faptul ca acest laptop asigura o platforma comuna de lucru, pentru elevi si profesori. De aceea absolut toti elevii si toti profesorii din Romania se vor putea bucura de aceeasi configuratie hardware si software ceea ce va asigura atat standardizarea, cat si informatizarea sistemului de invatamant. De aceea, laptop-ul este mai mult un instrument de lucru personal si nu comun cum sunt calculatoarele din laboratoarele scolilor si, prin urmare, poate fi folosit la absolut toate orele.

Un alt avantaj al acestui proiect este faptul ca un numar mare de oameni beneficiaza in mod egal de acest proiect si de aceea se asigura egalitatea de sanse, ceea ce se doreste in orice societate democratica.

Al doilea argument al nostru se refera la faptul ca acest laptop concentreaza tot materialul didactic intr-o singura unealta de lucru, accesibila oricand elevului si profesorului. Acest laptop este mai mult un caiet electronic si nu un calculator personal cum avem toti acasa si singurul scop in care trebuie folosit este cel educational, pentru educatie avand o configuratie mai mult decat suficienta.

In acest laptop pot fi incarcate manuale, pot fi stocate carti virtuale, poti instala programe educationale, simulatoare, poti derula filme cu diverse experimente. Elevul are tot timpul acces la informatie, poate accesa dictionare si enciclopedii on-line, si acest lucru il ajuta la fixarea cunostintelor deja oferite de profesor.

Va multumesc.

2. In continuare, al doilea membru al echipei negatoare a incercat sa identifice prin intrebari, punctele slabe din discursul primului membru al echipei afirmatoare.

Chestionare asupra cazului afirmator intre N2 si A1

Oana: O intrebare: este adevarat ca un laptop costa 150 de dolari si nu 100?

Cristina: Am spus aproximativ 100 de dolari si am inteles ca, la momentul actual, costul este de cam 130 de dolari.

Laurentiu: 135 de dolari.

Cristina: 135 de dolari! Prisma prin care vrem sa privim acest caz este calitatea invatamantului. Si o sa aratam ca prin implementarea acestui proiect se poate creste semnificativ calitatea invatamantului.

Vlad: Nu considerati ca laptopurile vor avea, in final, un efect invers? Adica, accesul la internet va favoriza pierderea timpului.

Cristina: Nu. Accesul la internet nu va favoriza pierderea timpului ci il va ajuta pe elev sa acumuleze mai multe cunostinte.

3. A urmat prezentarea definitiei conceptului cheie si a cazului echipei negatoare sustinuta de primul membru.

Oana Dervis - Negator N1

Buna ziua, ma numesc Oana Dervis si sunt primul membru al Echipei Negatoare. Voi incepe prin a contra-argumenta cazul afirmator.

In primul rand am remarcat ca afirmatorii au o viziune oarecum optimista asupra a ceea ce se va intampla, ceea ce ar trebui sa se intample cu aceste laptopuri. Foarte frumos, insa noi am vrea sa privim totul un pic mai realist, daca se poate. Noi traim intr-o realitate din Romania, si voi prezenta, in cele ce urmeaza, motivele pentru care aceasta lege nu trebuie adoptata in Romania.

In al doilea rand, sistemul de invatamant nu este pregatit pentru o asemenea schimbare. Pentru ca acest program sa aiba un minim de eficienta, Romania ar trebui in primul rand sa-si modifice programele scolare. In prezent, programele scolare sunt concepute pentru a preda lectii in care nu ar putea sa se foloseasca acest laptop.

Acum se pune problema de sanse. Ce sanse are Romania sa rezolve problemele legate de sistem, problemele legate de oameni si mentalitati pentru ca acest proiect sa poata functiona macar la jumatate din randamentul la care ar trebui sa functioneze. Raspunsul este ca are sanse foarte apropiate de zero, iar cand vom rezolva aceste probleme, aceste laptopuri vor fi deja istorie. Reamintesc faptul ca au o speranta de viata de aproximativ 5 ani. Vom pierde bani, vom pierde multi bani, dar nu in ultimul rand vom pierde si timp, timp pe care Romania nu-l are.

Daca nu vom pregati sistemul, vom putea vorbi cu siguranta despre o noua generatie de sacrificiu. Acesta este motivul pentru care programul "Un laptop pentru fiecare profesor si elev" nu a fost acceptat nici in India, dupa spusele primului-ministru indian, citez: "India nu-si poate permite sa fie folosita pentru experimentele cu copiii din aceasta zona". Programul este, inca, unul pilot. As dori sa mentionez si faptul ca India are un sistem de invatamant foarte asemanator cu cel din Romania.

Sa trecem la argumentul doi care se refera la o serie de date ale acestui proiect: profesorii mai in varsta vor avea dificultati in a se adapta la maniera in care se va folosi laptopul. Iar cei tineri, de asemenea, se vor confrunta la un moment dat cu alte probleme, deoarece vor fi nevoiti sa predea dupa o metoda diferita de cea invatata in facultate. In conditiile in care problema este: cum susti o asemenea metoda de predare. Apoi, se mai pune si problema cati profesori vor folosi laptopul in timpul predarii, asa cum Ministerul se asteapta si care va fi calitatea orelor de curs. Dupa cum spuneam, vorbim de realitate. Elevii, pe de alta parte, datorita programei noi lansate, vor trebui sa studieze si teme din acest laptop dar si din manuale, prin urmare vor avea informatia fragmentata si acest lucru va ingreuna procesul de invatare.

In incheiere, as dori sa mentionam ca mai sunt cateva programe care in scurt timp vor intra in procesul de invatamant, asa cum v-a spus si colega mea. Noi consideram ca aceste programe ar trebui lasate sa se deruleze, deocamdata, la nivel local pentru ca, mai apoi, sa se poata vorbi despre implementarea unui astfel de proiect. In concluzie, am vrea sa spunem ca acest proiect nu renteaza, beneficiile pe care le-am putea obtine de pe urma lui fiind unele destul de mici, avand in vedere ca ne aflam in Romania, unde avem un sistem care nu se potriveste cu telul descris de acest program.

4. In continuare, al doilea membru al echipei afirmatoare a pus intrebari pe marginea prezentarii cazului sustinut de primul membru al echipei negatoare.

Chestionare asupra cazului negator intre A2 si N1:

Cristina: Nu considerati ca programele sunt mai mult un fel de indrumator pentru profesor si se pot adapta la orice mijloace de predare?

Oana: Da, dar avand in vedere ca manualele sunt concepute pentru un anumit tip de lectie si este destul de greu sa le adaptezi si acest lucru se poate face cu anumite costuri. Alte costuri pot proveni din faptul ca desi designul este intuitiv va fi nevoie de instruirea elevilor si profesorilor pentru utilizarea lui, lucru posibil doar cu alocarea de noi fonduri. Prin urmare, statul face o incarcare si mai mare a bugetului Ministerului Educatiei care, dupa cum stim, nu este foarte mare.

Toate aceste schimbari costa. Costa si bani, este adevarat, dar in primul rand costa timp. Sa nu uitam nici faptul ca acest laptop nu are garantie, iar speranta lui de viata este de 5 ani.

5. A urmat pledoaria de reconstructie a echipei afirmatoare prezentata de al doilea membru.

Laurentiu Balasa - Afirmator A2

Buna ziua, ma numesc Laurentiu, sunt vorbitorul al doilea al Echipei Afirmatoare. Rolul meu astazi este sa arat ca programul este intr-adevar eficient si o sa detaliez putin argumentele prezentate de colega mea. In primul rand, am mentionat ca laptopul asigura o platforma comuna tuturor elevilor si profesorilor. Si s-a adus in discutie programa de invatamant. Ei bine, programa de invatamant prevede doar ce trebuie sa invete un elev si nu in ce mod trebuie sa ajunga informatia la el. Informatia prevazuta de programa poate foarte bine sa ajunga la noi, la elevi, prin intermediul acestui laptop. Nu lucreaza una impotriva celeilalte. Laptopul nu se opune manualului. Da...

Cristina: Esti de acord ca programa este foarte "stufoasa" si ar trebuit sa mai "pierd" din ea pentru a putea folosi laptopul?

Laurentiu: Se poate "taia" din ea! Dar oricum se punea problema sa o reducem, inainte de a se pune problema implementarii programului "One Laptop per Child"(OLPC). Referitor la problemele de mentalitate despre care colega mea, Oana, a spus ca pot sa apara: mentalitatile astea - nu stiu cum isi imagineaza Negatorii ca se schimba, dar se schimba tot prin actiuni. Laptopul acesta pe care-l vedeti aici, este un pas, un pas extrem de mare in metodele de educatie. Iar implementarea lui duce la un progres care este necesar si care, mai devreme sau mai tarziu, trebuie facut. Acest proiect poate fi privit si ca o etapa pentru proiecte eventual mai complicate. Referitor la faptul ca nu a fost acceptat in India, unde s-a desfasurat un proiect pilot, noi avem aici o dovada, un articol de presa, in care se spune ca in Brazilia, la mai multe scoli in care a fost implementat acest proiect, elevii si profesorii au fost extrem de entuziasmati, au stat chiar peste program sa descopere functiile acestui laptop, laptop ce ofera o multime de posibilitati, pe langa stocarea manualelor, lucru ce evita astfel "fragmentarea" in laptopuri si manuale.

Vlad: Care este mai asemanator cu Romania din punct de vedere al sistemului de invatamant: cel indian sau cel brazilian?

Laurentiu: Despre cel indian nu pot sa va spun foarte multe, dar stiu ca scolile despre care vorbesc nu erau nici scoli de elita si nici scoli din mediul rural. Pot sa presupun ca era un nivel asemanator cu cel al nostru. Iar profesorii nu cred ca vor intampina probleme semnificative in lucrul cu laptop-ul, pentru ca avem aici un sondaj de opinie care arata ca, in Romania, 70% din cadrele didactice folosesc calculatoarele acasa; deci, atentie!, le folosesc nu detin in casa, apartinand altui membru al familiei.

Laptopul are o interfata extrem de usor de utilizat, intuitiva, care permite o curba de invatare foarte rapida. Trebuie sa mai clarific, inainte de a incheia discursul, problema proiectelor alternative de informatizare: acestea asigura cel mult cateva calculatoare pe scoala. Ori aceasta este o unealta personala care face trecerea scoala-casa si influenteaza foarte putin lucrul cu calculatorul personal sau cu calculatoarele din laboratoarele de informatica.

6. In final al doilea membru al echipei negatoare a prezentat pledoaria finala de reconstructie.

Vlad Ispas - Negator N2

Buna ziua! Ma numesc Vlad si sunt al doilea membru al Echipei Negatoare. As vrea in primul rand sa combat imaginea idealista prezentata de colegii mei de la Echipa Afirmatoare. Ei vad laptop-urile acestea ca pe un cavaler in armura stralucitoare venit in tara asta sa salveze intregul invatamant romanesc. Noi nu credem ca se va intampla asa ceva, ba, din contra, credem ca va avea un efect diametral opus.

Laurentiu: O intrebare, daca nu "cavalerul in armura stralucitoare", atunci cine sa salveze invatamantul?

Vlad: In primul rand, as vrea sa subliniez faptul ca voi ati spus ca mentalitatile se pot schimba numai prin actiuni. Negatorii se opun acestei idei crezand ca mentalitatile se pot schimba numai in timp, timp pe care Romania nu il are, iar laptop-urile nu vor grabi in nici un fel asta.

Laurentiu: Inca o intrebare, credeti ca timpul, in sine, este suficient sa schimbe mentalitati?

Vlad: Este necesar. As vrea sa trec la reascultarea cazului Echipei Afirmatoare. In primul rand, noi credem ca, programele scolare care decid exact cum se tin lectiile de curs, nu sunt concepute pentru a dezvolta lectii in care sa se foloseasca laptop-ul. Solutia ar fi: sa reformam sistemul si sa schimbam cu totul programele scolare.

Cristina: O intrebare: programele prevad cum trebuie sa invete elevul, sa stea drept in banca, sa se uite fix la tabla si sa asculte tot ceea ce-i spune profesorul, sau acestea sunt niste indicatori despre ce ar trebui sa inveti la ora?

Vlad: Programele te invata cum sa-ti conduci lectia.

Cristina: Asta nu se invata de la cursurile de pedagogie?

Vlad: Da. Cursuri de pedagogie de care ar fi nevoie pentru a se putea folosi laptopurile. Ar trebui stiut ca o astfel de programa ar duce la noi costuri, atat costuri in bani cat si costuri de timp. Va trebui sa alocam noi fonduri, din bugetul Ministerului Educatiei, care nu primeste o mare parte din PIB. Reorganizarea intregului sistem national de invatamant nu se poate face peste noapte, trebuie sa intelegem ca reorganizarea unui sistem de invatamant dureaza si costa. Mai presus de orice, vom avea o perioada destul de lunga de tranzitie care se va reflecta direct in rezultatele invatamantului romanesc. In primul rand, timpul devine pretios si datorita faptului ca "speranta de viata" a laptop-ului este de 4-5 ani. 5 ani la sfarsitul carora nu exista nici o garantie: elevii si profesorii vor trebui sa isi cumpere din nou calculatoare.

Laurentiu: Credeti ca 5 ani nu sunt suficienti pentru a lua o decizie in ceea ce priveste ce se intampla mai departe?

Vlad: Nu. Adica nu este cazul sa implementam acum, sa avem acum laptop-uri pentru ca decizia de a lua altele (mai tarziu) nu ar fi eficienta si ar costa mai mult. Asta duce la o generatie de sacrificiu, motiv pentru care, asemenea Indiei, care nu a fost de acord cu implementarea sistemelor PC, Romania ar avea de castigat de pe urma acestui exemplu.

Acum punctul doi: ma intreb cum vor putea fi stimulati profesorii sa foloseasca laptop-urile. Cu atat mai mult, profesorii varstnici! Dar si cei tineri care, nu pot fi "condamnati" pentru ca vor fi obligati sa-si conduca lectiile altfel decat au invatat la facultate; si astfel va fi nevoie de mai mult timp. Va fi nevoie de cursuri de perfectionare pentru profesori, care presupun alte costuri, stres pentru profesori si munca suplimentara, la care nu toti se vor conforma. Cei care vor continua sa foloseasca in paralel cele doua metode de lucru: traditionala si metoda noua, vor fragmenta materia, elevii nefiind pregatiti in mod corespunzator.

Pavel Lucescu: Am inteles ca ati incheiat dezbaterea. Mai era o intrebare, din partea unui Afirmator. Poti sa o adresezi acum.

Laurentiu: Da, apropo de generatia de sacrificiu: te-ai simti sacrificat daca ai primi acum un laptop?

Vlad: M-as simti sacrificat daca ar trebui sa experimenteze pe mine exact cum trebuie utilizate aceste laptopuri. Daca la ore ar trebui sa ajut eu profesorul si sa mearga totul mult mai greu. Atunci m-as simti sacrificat.

Pavel Lucescu: O sa va rog sa votati pentru Echipa Afirmatoare sau pentru Echipa Negatoare. Ma gandesc cum sa pun intrebarea ca sa fie cat mai putin subiectiva: asadar, va place mai mult de Cristina si Laurentiu sau mai mult de Oana si Vlad?

Pentru Cristina si Laurentiu: Multumesc! Cine voteaza pentru Oana si Vlad? Vizibil, mult mai mult s-a votat pentru Echipa Afirmatoare, care castiga!

Le dam cuvantul invitatilor nostri pentru a veni ei cu argumentele lor, dupa care va mai urma un vot. Sa vedem daca cei care au initiat proiectul si cei care s-au impotrivit vor reusi sa va modifice perceptia. Dupa care cei care vor sa-si motiveze pozitia pot sa o faca in timpul ramas. Multumim celor doua echipe!

Pavel Lucescu: Voi incerca sa stabilesc o ordine a invitatilor si, mai mult, voi stabili si o limita de timp pentru fiecare discurs. Primul cuvant o sa-l aiba domnul deputat Ioan Ghise, ca initiator al proiectului de lege, dupa care o sa-l rog pe domnul Varujan Pambuccian, ca sef al Comisiei pentru tehnologia informatiei si comunicatiilor din Camera Deputatilor, sa motiveze avizul Comisiei, dupa care vor interveni, sa zicem, pe partea tehnica, domnul profesor Adrian Petrescu si, pe partea economica a problemei, domnul Jugureanu. Timpul discursului este de 5 minute fiecare. Multumesc!

Ioan Ghise: Buna ziua si multumesc pentru invitatia, absolut onoranta, la o prima dezbatere dupa un an de zile de cand acest proiect de lege a fost depus la Parlament.

Pe scurt: in programul de guvernare, la capitolul tehnologia informatiei si comunicatiilor, scrie "pana in 2008 se va introduce alfabetizarea digitala inca din ciclul primar de studiu". La capitolul privind educatia si instruirea, scrie: "dotarea fiecarei scoli sau liceu cu o sala de calculatoare conectata la internet si introducerea obligativitatii orei de informatica in scoli; sustinerea accesului elevilor la primul lor calculator, respectiv programul care asigura accesul avantajos al tinerilor la internet". Gasiti asta, la pagina 103 in Programul de Guvernare.

Proiectul de lege s-a initiat ca urmare a fundamentarii stiintifice pe care a facut-o domnul profesor Adrian Petrescu care este specialistul de nivel international din Romania care in anii ’85 a facut modelul HC85 si cei mai in varsta stiu despre ce este vorba, a fundamentat tehnic, si cand am cunoscut fundamentarea tehnica a domniei sale, am initiat proiectul de lege in luna Mai a anului 2006. Scopul proiectului este educational si nu informatic sau economic. Acum un an si ceva, exista si un model cu manivela, modelul discreditat de concurenta celor de la OLPC, pentru tarile care nu au in toate localitatile curent electric. In clipa de fata nu mai exista un astfel de model. Vedeti aici ca sunt doua tipuri: unul este "Class Nec", produs de un producator mondial de microprocesoare Intel cu pret de piata de peste 400$, celalalt la pret 150$. Proiectul s-a numit initial "Un laptop pentru fiecare copil din lume", un laptop de 100$ pentru ca aceasta este tinta, ca pretul sa scada sub 100$. Se estimeaza ca in conformitate cu evolutia cercetarilor pe plan mondial, in 2010 sa ajunga la un pret estimat de sub 100$, chiar de 80$. Si inchei pentru a fi scurt si convingator, prin a va pune, fiecaruia dintre dumneavoastra niste intrebari pe care mi le-am pus si eu cand am initiat proiectul de lege. Proiectul de lege l-am initiat personal dar l-am dat si altor colegi liberali din Parlament, din Camera Deputatilor, sa-l semneze, tuturor celor care au crezut in el inca de la inceput.

Prima intrebare: merita fiecare copil din Romania, din orice localitate, sa aiba acces la Internet? Pentru mine, raspunsul este "da". Doi: accesul la Internet inseamna puterea cunoasterii? Raspunsul este "da". Trei: Isi poate permite bugetul de stat un efort de 500-700 de milioane, pe cativa ani, esalonat? Raspunsul este "da". Putem sa interzicem copiilor sa aiba cat mai repede un computer personal cu care sa faca programe educationale? Raspunsul meu este "nu". In calitate de cadru didactic si de fost director la un Colegiu Economic din Brasov, pot sa va spun ca mi-am inceput cariera in mediul rural si un astfel de proiect, cu cat se va implementa mai repede in Romania, va da sansa tuturor copiilor sa-si creasca nivelul de pregatire atat pentru ei cat si pentru familiile lor. Dupa parerea mea, cine intarzie un astfel de proiect de lege, indiferent care ar putea sa fie instrumentul tehnic, face un rau invatamantului romanesc. Inchei prin a va spune, cine voteaza "da" pentru un astfel de proiect de lege ofera mai repede o sansa copiiilor si dascalilor din Romania. Multumesc pentru atentie!

Varujan Pambuccian: E foarte important ca orice elev, orice profesor sa aiba un calculator al lui. Sa-l aiba pe al lui, acasa. Pentru ca cele care sunt in scoli au destinatia de a fi acolo si de a fi folosite in timpul orelor. Dar e foarte important sa-l aiba acasa nu doar pentru a invata, ci si pentru lucru tehnic.

Calculatorul este un instrument care, in lumea de azi, este o unealta oarecare exact ca si stiloul! Foarte importanta. Acesta este si motivul pentru care in 2002 am initiat un proiect cu care atunci nu se putea face pentru ca nu erau bani si care nu era "Un laptop pentru fiecare" ci "Un voucher pentru fiecare", voucher pe care si-l putea transforma beneficiarul in ceea ce dorea sa cumpere, cumparand ce doreste, de unde doreste.

De ce m-am opus acestui proiect? Pentru ca el in primul rand este un proiect de achizitie din sursa unica si dirijata, cu bani de la bugetul de stat. Pe de o parte, va ofera acelasi calculator, tuturor, indiferent daca acel calculator va convine sau nu. Ceea ce va propuneam eu era un voucher la care eventual, daca doreati mai mult, adaugati mai mult si va cumparati mai mult, daca doreati un upgrade pentru ce aveti deja, va faceati un upgrade, daca vroiati sa cumparati soft, va cumparati soft, ce vroiai sa faci cu el in zona aceasta.

Calculatorul despre care vorbim in mod eronat se numeste laptop, trebuie sa intelegem ca este o treaba de marketing foarte bine pusa la punct. In mod eronat pentru ca se creaza confuzia cu ceea ce vedem in vitrine si spunem ca este un calculator onorabil, la nivelul celor de acum 8-10 ani. Are inauntru un procesor foarte bun, dupa o tehnologie noua, facuta de AMD, AMD mai avand si o alta varianta "ok" a calculatorului acestuia, produsa de el insusi; cu un procesor foarte bun, cu un consum de memorie foarte mic, care are flash disk, in loc de hard disk. Accesul la internet se face pe spoturi WIFI. Aceasta e o tehnologie de tip SPOT cu o arie de acoperire foarte mica, daca vrem sa-i asiguram acces la internet va costa enorm si e aberant sa acoperi Romania cu spoturi WIFI. E o prostie chestia asta si e un nonsens sa faci asa ceva. Exista la ora actuala in jur de 20 de producatori de dispozitive de genul acesta, care le fac mai ieftine sau mai scumpe, producatori care nu pot livra produse ieftine deoarece nu este inca livrabil comercial, nu au o asistenta tehnica, intretinere si garantie si asta e o problema mare. Daca se defecteaza un dispozitiv de genul asta avem doua posibilitati: sau baietii destepti creeaza o imunitate care iar cu bani de la stat va deservi bine de tot, dupa aceea, tot programul, sau o sa stam si o sa ne uitam la ele. Vorbim de fapt de costuri foarte mari, in momentul in care costurile respective ar putea sa fie limitate de catre un voucher care sa asigure libertatea oricaruia dintre noi de a alege.

Problema nu se pune daca este nevoie sau nu este nevoie de acesta, ci maniera in care asa ceva este pusa la dispozitia celui care are nevoie de acesta. Maniera care este propusa aici este cu achizitie unica, din sursa unica, pe bani bugetari. Maniera pe care o propun eu este tot pe bani bugetari dar va lasa libertatea de a alege si nu impune un producator. De a alege fiecare ce isi doreste de unde doreste, de a lasa piata libera.

Daca vorbim de programe educationale, s-a spus ca pe acesta nu merge Windows... nu merge nici Linuxul de acum - e un subset al kernelului pentru Linux pe care il stim. Si va mai spun un lucru: viitorul nu este nici Windows nici Linux. Meciul asta de fotbal este incheiat, viitorul suna al naibii de Google in momentul de fata si o sa vedeti sisteme de operare rezidente in retea foarte curand, in 2-3 ani asta va fi regula.

Suntem intr-un moment istoric al IT-ului – este a treia schimbare fundamentala care se face – moment in care venim atat de din trecut cu ceea ce venim acum incat s-ar putea sa ne trezim ca avem o scula uniforma, toata lumea are acelasi calculator, elevi, profesori dar el nu mai are nici o legatura cu lumea in care traim. Catre asa ceva riscam sa ne indreptam. Aceasta este marea problema. De aceea cred ca minimizarea riscului de a trai intr-o alta lume decat lumea noastra este oferirea voucherului celor care au nevoie de el, elevi si profesori, si transformarea lui – inclusiv aceste calculatoare pot fi achizitionate cu vouchere si, spre marea fericire a celor care au initiat programul acesta, un numar dintre cei care beneficiaza de voucher pot sa cumpere calculatorul respectiv contra voucherului, dar sa lasam tuturor posibilitatea de a alege ce cred ei ca li se potriveste mai bine. Interoperabilitatea nu tine de cum e hardul facut sau ce sistem de operare am acolo, aplicatiile din lumea de azi sunt scrise astfel incat sa poata functiona pe orice tip de hardware si software.

Comentariu: Ce valoare are voucherul?

Varuja Pambuccian: Voucherul, daca vreti, il punem la valoarea acestui calculator ca sa ii si fortam, daca vreti, domnule Ghise, sa ia calculatoarele dumneavoastra. La 200.

Comentariu: Domnule, dar se pune astfel problema, ca nu-s ale mele!

Varujan Pambuccian: ...De aceea eu ii propusesem lui Mihai Tanasescu urmatorul lucru, si nu a avut bani atunci si s-a facut o alta prostie, cea cu "Euro 200": eu propusesem un program de voucher-izare la nivel de 260 de euro. Cred ca acum bugetul ar suporta acest lucru. Si cred ca, la nivelul de 260 euro, deja se pot cumpara multe. Dar, evident, daca cineva vrea o configuratie mai puternica poate sa adauge din banii lui si sa isi ia o configuratie mai puternica.

Pavel Lucescu: Domnule deputat, ati depasit timpul regulamentar convenit...

Varujan Pambuccian: Ok. Asta a fost tot! O pledoarie finala: sa pledam pentru un voucher si pentru libertatea de a alege.

Pavel Lucescu: As vrea sa vorbim de autorii proiectului, domnule profesor, am inteles ca mai aveti cateva proiecte de predat; e bine ca avem si aici o dezbatere, si la nivel national... Domnule Ghise, daca aveti obiectii tehnice, dupa ce vorbeste domnul profesor.

Adrian Petrescu: Buna ziua si va multumesc inca o data pentru prilejul pe care mi l-ati oferit de a fi in mijlocul dumneavoastra si de a pleda pentru ideea de introducere a unui calculator de tip minilaptop, in scoli, pentru fiecare elev si pentru fiecare cadru didactic. Activitatile in Romania legate de proiectarea pe calculatoare au inceput cu foarte multa vreme in urma. Aveti aici, in extrema dreapata, HC85 care a intrat in fabricatie de serie in anul 1985 si cu ajutorul caruia am dotat foarte multe scoli si licee din tara si care, intr-adevar s-a bucurat de un mare succes. In momentul in care, in 2005, la forumul mondial economic de la Davos, profesorul Nicholas Negroponte de la Massachusetts Institute of Technology a propus acest proiect, "OLPC", si luand cunostinta de aceasta propunere mi-am amintit ca noi, in Romania, candva, am facut asemenea calculatoare sau corespunzatoare tehnologiilor de atunci. De aceea m-am pus pe treaba si am intocmit un material cu care m-am adresat Ministerului Invatamantului. Bineinteles ca acolo am fost plimbat timp de vreo trei luni de zile de catre un domn care se ocupa de informatizare. In cele din urma am ajuns la domnul ministru Hardau care m-a primit si timp de 40 de minute am purtat o discutie. In urma acestei discutii nu s-a concretizat nimic. Am trimis acest material domnului presedinte al Comisiei de IT – Pambuccian. L-am trimis pe internet – nu am primit nici un raspuns.

Varujan Pambuccian: Am stat de vorba amandoi si v-am spus si eu de ce nu se poate! Asta este situatia. Nu mai spuneti lucruri din astea!

Adrian Petrescu: Va rog sa nu ma intrerupeti! Nici eu nu v-am intrerupt. Asa... Minciuni spuneti dumneavoastra la Parlament!

Varujan Pambuccian: V-am spus instantaneu "Nu", cand ne-am intalnit, mai tineti minte!...

Adrian Petrescu: Domnule, eu sunt profesor universitar, nu stiu ce sunteti dumneavoastra! Va rog foarte mult… Am trimis materialul la Ministerul Tehnologiei Informatiei: nici un raspuns. In cele din urma, disperat, am trimis presedintelui Romaniei. Din partea unui consilier am primit un raspuns ca materialul a fost returnat la Ministerul Invatamantului. Printr-o intamplare materialul a ajuns la domnul deputat Ghise si asa a inceput derularea acestei initiative. Deci, iata care a fost istoria acestei initiative legislative.

In ceea ce priveste modul in care s-a pus problema aici, acesta este un mod incorect. Pentru ca proiectul este un proiect educational. Nu se pune problema achizitionarii din sursa unica! Astea sunt doar niste lucruri inventate de catre cineva care se opune proiectului numai pentru faptul ca nu a fost propus de el! Asta este situatia. Deci, pentru achizitionarea acestor calculatoare se va face licitatie publica – asa obliga legea! – si in conformitate cu rezultatele activitatilor comisiilor de achizitie se va hotari cum se va proceda in continuare.

Dragi copii, ne indreptam spre epoca cunoasterii. Acestea sunt instrumente ale cunoasterii. Daca dumneavoastra doriti sa dispuneti de asemenea instrumente, votati pentru aceasta initiativa. Si, ca urmare a acestui vot, va rog sa adresati o scrisoare domnului prim-ministru, Senatului, Camerei Deputatilor, in care dumneavoastra sa va exprimati opinia in aceasta problema. Va multumesc!

Pavel Lucescu: Domnule Ghise, am sa va dau la urma cuvantul, dam cuvantul domnului Radu Jugureanu. Domnule profesor!

Radu Jugureanu: Numele meu este Radu Jugureanu. Sunt profesor de matematica, imi cer scuze pentru asta! Nimeni nu este perfect pe lumea asta! Pe mine m-au pus la masa asta ca si cum as fi impotriva programului "Un laptop pentru profesori si elev". E adevarat ca m-as fi asezat prost si la masa celor care propuneau "Un laptop pentru profesori si elev" pentru ca eu nu cred in tehnologie. Eu nu cred in hardware.

Dragi prieteni, stimati colegi! Eu nu cred ca sunt pus in situatia sa-mi cumpar un televizor "Toshiba" de ultima generatie, cu imagine 3D si sunet de jur-imprejurul capului meu, in loc de a cumpara o carcasa de televizor in conditiile in care eu nu am televiziune in tara aia. Pentru ce sa-mi cumpar un televizor daca nu am televiziune? La ce mi-ar fi fost bun un televizor inainte de 90 ca sa ma pot uita doar la telejurnal sau, eventual, la bulgari? Asta vreau sa sustin in pledoaria mea, din pacate doar 5 minute, dar va promit ca pot sa raman si dupa program si sa va arat un film care va priveste in mod direct. Va spune unde veti ajunge. Eu tin minte caietul (imaginea din stanga): invatam despre oscilatii la fizica si pe o pagina erau o bila cu o sfoara si o gramada de sageti ieseau din bila aia si sute de formule de jur imprejur, si pe pagina cealalta era o sinusoida. Sinusoida intelegeam ce inseamna, ca eram bun la mate, dar legatura intre bila si sinusoida mult timp dupa am reusit s-o fac. Pentru ca nu m-a dus capul – erau pe pagini diferite!

Ce vreau sa va spun: in continuare manualele noastre sunt pe pagini diferite! In loc de a avea pe pagini diferite, eu stiu sa fac asemenea instrumente care sa-mi arate mie ca elev, cum functioneaza dracia asta si-n cazuri reale, si-n cazuri ideale, si ce se intampla daca modific "masa" si asa mai departe. Pe mine asta ma intereseaza; ca folosesc un calculator cat il vedeti de mare pe asta sau ca folosesc un calculator foarte mic, nu ma mai intereseaza. Eu nu stiu ce marca de telefon am si nu ma intereseaza! Vreau sa sune, sa vorbesc, nu vreau sa ma joc, ca pentru joc ma duc acasa sau imi iau laptopul!

Din punctul meu de vedere, ca au fost aceste inventii, acestea sunt inventiile oamenilor de pe aceasta planeta, si au fost: hartia, tiparul, ziarul, faxul, comunicatiile care au inceput sa se dezvolte, prima fotografie – cand a aparut prima fotografie, lumea a fost oripilata: va disparea pictura!, s-a spus. Nu a disparut nici pictura, fotografia si-a vazut de drumul ei, pictura merge mai departe – , becul (foarte important), primul radio, primul tranzistor, primul ecran, care n-a fost folosit pentru televizor, primul procesor, laptopul si internetul.

Dar, si din punctul nostru de vedere - intr-adevar primele calculatoare, domnul profesor este autorul primelor calculatoare din Romania; in anii 80 Romania a avut calculatoarele acelea in scoala. Si va mai spun un secret, domnul profesor stie, este singurul din sala care stie: calculatorul HC85 seria X primul, prototipul, este la mine. L-am avut la Cantemir unde sunt profesor si arata destul de compact si este absolut extraordinar... este istoria noastra oameni buni!

Calculatoarele au aparut in laboratoarele scolare in anii ’90, domnul deputat Ghise a participat direct la Brasov cand am adus calculatoare prin Fundatia Soros; a fost un program absolut extraordinar! Anii ’95 cand apare reteaua si internetul, au fost cruciali: si lumea a zis "stop joc! avem calculatoare, avem internet, de-ajuns pentru educatie!". Ceea ce este fals!

Dragi prieteni, dragi copii! Internetul este un mediu informativ si nu formativ. Iar eu in scoala nu fac informare, eu in scoala fac formare, fac educatie. Nici o tara din lumea asta nu-si bazeaza viitorul pe informare, ci pe formare de atitudine. Si ca veni vorba de formare de atitudine, ceea ce construim acum nu este nici pe departe e-learning, este o comunitate digitala. Pentru ca e-learning ce va sa vina inseamna mult mai mult. Stiti pentru ce va pregatiti? Pentru ce sunteti in scoala? Pentru ce veti merge la facultate? Pentru un loc de munca. Pentru a munci bine. Va pregatiti ca sa va placa unde va duceti. Dar stiti pentru ce va pregatiti? in continuare intreb. Cele zece meserii, primele zece meserii, din anul 2010 –Acum e 2010!! Nu exista astazi! – , va pregatiti pentru niste meserii care nu exista, va pregatiti sa lucrati cu niste tehnologii care inca nu au fost inventate. Noi profesorii, va pregatim sa raspundeti la niste probleme, sa rezolvati niste probleme care inca, dragi prieteni, dragi colegi, nu au fost puse. Aceasta este dimensiunea!

Componentele pentru educatie mi-au placut grozav. Asta inseamna tehno-educatie, nu inseamna doar profesori, nu inseamna doar elevi, nu inseamna doar un calculator sau soft educational, inseamna curriculum digital, inseamna profesori instruiti in utilizarea calculatorului ca mijloc COMPLEMENTAR si nu alternativ. Este ca si cum profesorul de geografie va duce pe munte si profesorul de matematica va duce la Observatorul Astronomic. Acelasi caracter de complementaritate il are. Nu inseamna ca daca nu vom avea calculatoare, nu vom mai intra in clase! Vom intra in clase, cu sau fara calculatoare. Ok, cred ca mi-a expirat timpul. Va multumesc!

Pavel Lucescu: Mai aveati ceva important legat de acest subiect? Pentru ca mai avem o etapa de dezbateri si nu as vrea sa iau eu o decizie. Insa avem un filmulet de 6 minute, vreti sa-l vedeti?

Raspunsul salii, afirmativ. (Filmul ruleaza)

Radu Jugureanu: Now we know. Pentru ca destinul vostru este legat de initiativa politica si de decizie. Parerea mea este ca decizia poate fi luata in momentul in care stiu ce decid.

Comentariu Pavel Lucescu: Sunt intrebat deseori, pe Internet: Domnule, da’ pana la urma cu cine tii? Cu Basescu sau cu... ceilalti? Asa va intreb si eu acum, domnule profesor Jugureanu, cu cine tineti? Cu initiatorii sau cu opozantii? Sunteti pentru proiectul "Un laptop pentru fiecare elev si cadru didactic" sau nu?

Radu Jugureanu: Initiativa "Un laptop pentru fiecare" este extraordinar de buna. Trebuie sa fie legiferata. Trebuie sa fie implementata. Eu nu cunosc detaliile initiativei si voi sustine ca nici nu ma intereseaza detaliile ei. Nu cunosc de unde se vor cumpara si va voi zice ca nici nu ma intereseaza. Pe mine ma intereseaza solutia ideala pentru ca fiecare elev si profesor, toata lumea ar trebui sa aiba acces oricand, oriunde, la – si acum, atentie! – la cunoastere si nu la informatie. E cu totul altceva. Indiferent de pret, laptopul trebuie sa existe intr-o forma sau alta. Acum, parerea personala este ca, oricare din cele doua modele de laptop propuse sunt pentru o tara care nu a ajuns la nivelul Romaniei! Aceasta este parerea mea. Am putea sa pledam pentru un laptop adevarat? Am putea sa insistam pentru o solutie din care fiecare dintre copiii mei de la Nistoresti-Vrancea (80 de km de Focsani), sa aiba acces la fel cum au si copiii mei de acasa, la acelasi gen de informatie?

Nu sustin hardware-ul de nici un fel, ci sustin "knowledge"-ul, "content"-ul educational, prin care sa se faca ceea ce se numeste "meta-cognitie". Constientizarea mea, ca elev, ca invat, ca sunt mai bogat in cunoastere. Sustin continutul educational de cea mai buna calitate, pe orice – si pe calculator, si pe telefon, daca vreti.

Pavel Lucescu: Sunteti mai diplomat decat ministrul nostru de externe: tot nu mi-ati raspuns la intrebare! Deci sunteti pentru acest proiect "Un laptop pentru fiecare" asa cum a fost sustinut de catre domnul Ioan Ghise si domnul profesor Petrescu?

Radu Jugureanu: Sustin ca sunt in continuare adeptul existentei continutului educational pe orice, si pe abac, daca putem pune continuturi educationale pe abac as sustine cumpararea de abace! Daca vreti, voi sustine cumpararea de fier de calcat: daca pe un fier de calcat se poate pune un soft educational in format media interactiv, sa cumparam fiare de calcat produse la Electro-Mures, Targu Mures.

Pavel Lucescu: Dar cum ramane cu laptop-urile? "Pentru" sau "impotriva"?

Radu Jugureanu: Pentru orice agregat care produce cunoastere!

Varujan Pambuccian: De fapt, Radu sustine ce sustin eu: sa lasam omul sa aleaga ce i se potriveste mai bine, oferindu-i banii cu care sa faca asta.

Pavel Lucescu: Multumim! Dam domnului Ghise cuvantul.

Ioan Ghise: Multumesc. Trebuie sa va mai spun – cred ca, in mai putin de doua minute – cateva lucruri. Primul: s-au facut afirmatii aici potrivit carora „este achizitie din sursa unica”. Fals! Legea romaneasca obliga la licitatie internationala si sunt mai multi producatori mondiali. A doua afirmatie eronata: s-a facut afirmatia ca tehnic este foarte greu, aproape imposibil; aici avem un dispozitiv "hot-spot". Aceste minilaptop-uri functioneaza in retea de tip "Mash". Intr-o comuna, cu aceste "urechiuse", antene cu care se conecteaza, pe o distanta de cativa kilometri, se pot conecta in retea copii de la o intreaga scoala.

Comentariu: Cine plateste infrastructura? Ca Zapp-ul, banuiesc, nu o sa dea internet la toata tara: )

Ioan Ghise: Imediat o sa vorbesc si despre asta; cine plateste infrastructura. A se da vouchere copiilor din ciclul primar sau parintilor lor la Nistoresti-Vrancea si sa traim iluzia ca ei stiu ce tehnologie sa-si cumpere cu voucherele, dupa parerea mea este o mare greseala. O intrebare de fond: merita de la bugetul de stat, fiecare copil din Romania, sa i se aloce cu trei milioane un dispozitiv cu care sa se conecteze la internet si sa faca lectii de acasa? Pentru mine, raspunsul este da. Proiectul de lege merita promovat! Va multumesc pentru atentie!

Pavel Lucescu: Totusi, acum o sa-i dau cuvantul domnului Pambuccian pentru ca este in minoritate evidenta, cel putin la aceasta dezbatere!

Varujan Pambuccian: ...Si eu as putea incepe cu aceeasi intrebare: Merita sau nu, acesti bani. Singurul lucru pe care-l spun este urmatorul: in momentul in care ii dai acest dispozitiv unui om care are un calculator adevarat acasa, o sa spuna ca statul face misto de el! Si daca i-l dai unui copil care nu are un calculator acasa, trei milioane jumatate sunt praf! Este mult mai bine sa-l lasi si pe el si pe parinti, oamenii nu sunt tampiti, oamenii sunt mult mai informati decat credem noi, sa decida ce li se potriveste lor mai bine, fara ca statul sa se amestece in nici un fel in procese de achizitie. Traim intr-o tara in care suferinta achizitiilor de la bugetul de stat este una destul de trista. Si e pacat sa o mai traim!

Pavel Lucescu: Da; inainte de a pune intrebari, cel putin eu sunt foarte curios daca....

Varujan Pambuccian: Un singur lucru mai vreau sa spun: ganditi-va ca in mai toate orasele din Romania exista internetul acesta de bloc, sunt retelele de bloc, pe care le-am sustinut pentru ca au fost singurii care au dezvoltat accesul local la internet. Ok, ai o tehnologie atat de ieftina si de flexibila, de conectare, e o nebunie sa te complici cu Spoturile WIFI.

Ioan Ghise: Ce vorbesti, domnule?

Varujan Pambuccian: Acopera un hotel, acopera un restaurant! Nu acopera chiar asa, kilometri intregi, apropo cu cat te duci mai sus in frecventa, cu atat atenuarea este mai rapida! Nu este chiar asa. Lucrurile acestea trebuie legate si tehnic si trebuie vazute costurile. Ce merita sa faci? Merita sa lasi pe om sa decida el ce i se potriveste lui mai bine si sa-i dai banii pentru asta si sa nu poata folosi banii pentru altceva. Multumesc!

Pavel Lucescu: Multumesc domnule deputat! As vrea sa mai votam o data. Vreau sa va si motivati votul. 10 minute avem la dispozitie pentru ca dezbaterea a depasit, totusi, termenul stabilit initial. Cine este pentru proiectul "Un laptop pentru fiecare elev si cadru didactic"?

Ioan Ghise: Probabil ca nu vor sa voteze cei care au deja un laptop!

Comentariu: Ma iertati putin, cine este pentru un voucher? Stati putin, ca este o alta varianta a votului!...

Adrian Petrescu: Dar acesta nu este proiect de lege!

Pavel Lucescu: Dezbaterea este pe acest proiect de lege. Dumneavoastra vreti sa veniti cu o alternativa, foarte bine.

Comentariu public: Eu am o intrebare: cati dintre cei care au votat "contra" au laptop acasa?

Pavel Lucescu: Da... ar trebui sa-i dam afara si ar iesi un alt vot... Dar ne rapim timpul alocat. Impresia mea este ca s-a votat pe jumatate: adica, jumatate pro jumatate contra. Se pare ca dezbaterea a avut efect... iata rolul unei dezbateri. As remarca cum argumentele pro si contra, desi s-au votat o data, dupa o dezbatere, la o noua dezbatere, numai noua dezbatere a schimbat proportia voturilor. Din punctul meu de vedere, acest lucru este extrem de interesant. Am vazut ce inseamna dezbatere si care este eficienta ei. Apropo si de Parlament, nu vreau sa fac pe avocatul diavolului... in ghilimele, dar iata rostul parlamentului!

Pavel Lucescu: Intrebari; dar as vrea, mai intai, ca cei care pun intrebari sa-si argumenteze votul. De ce au votat pro sau contra.

Votant 1: Buna ziua! Am votat pentru deoarece mi se pare ca orice ar fi trebuie sa se faca ceva: fie ca este vorba despe un laptop, fie ca este vorba despre un voucher cu care sa-ti cumperi ceva. Si chiar si faptul ca sunteti aici, pentru mine este un lucru important. Intrebarea mea este pentru domnul Pambuccian – sunt doua intrebari, de fapt. Prima: la Parlament, aveti calculatoare, nu?

Varujan Pambuccian: Nu prea! Iar cele care sunt, sunt destul de vechi. Si va spun si de ce.

Votant 1: Nu! Va multumesc! Intrebarea era simpla. Ce interfata folositi?

Varujan Pambuccian: La Parlament, pe desktop se foloseste Windows, iar pe zona de servere mai mult Linux.

Votant 1: Asa, pentru ca ati vorbit despre asta, este mai bun Windows sau Linux?

Pambuccian: Habar n-am! Nu le-am facut eu! Dar vreau sa va spun urmatorul lucru, meciul asta Windows-Linux este un meci mort.

Adrian Petrescu: Va rog, nu va suparati, am mai auzit profetia asta!

Pavel Lucescu: Deci sa inteleg ca mai e nevoie de un program "Un laptop pentru fiecare parlamentar"!

Adrian Petrescu: Da, da! Atunci ati fi votat!

Votant 2: O intrebare: Ati spus ca vom folosi comercianti pentru achizitia acesta, da? In tari foarte dezvoltate, precum Anglia, SUA, cu posibilitati mult mai mari, s-a constatat ca este foarte scump. Vreti sa faceti hot-spot din fiecare scoala din tara?

Adrian Petrescu: Pe mine m-ati intrebat? In primul rand, vreau sa va spun ca in urma cu doua zile a aparut in presa un anunt foarte important. In Londra exista un proiect metropolitan prin care, indiferent in ce esti cu laptopul, ai conectivitate la internet. In ceea ce priveste accesul la scoala: exista reteaua de fibra optica a cailor ferate si se doreste a se face un aranjament intre un furnizor de internet si Ministerul Transporturilor, astfel incat furnizorul sa foloseasca aceasta retea care ne conduce pana la fiecare gara din sistemului feroviar. De acolo si pana la cel mai apropiat catun se pot folosi diverse tehnologii. Deja se folosesc. Deci, iata exista tot felul de solutii care rezolva aceste probleme si nu trebuie sa fim prea ingrijorati.

Votant 1: As mai avea o intrebare pentru domnul Pambuccian. Ati spus ca, Windows si Linux sunt amandoua depasite, chiar aveti nevoie de cea mai moderna tehnologie pentru a-i invata pe niste repetenti care habar nu au, cum sa (se) foloseasca de acest proiect?

Pambuccian: Nu. Am nevoie de tehnologia cea mai ieftina si mai usor de realizat. Tehnologia aceea incepe sa fie utilizata, deja exista. Iar tehnologia care vine acum din spate vine de la Google, probabil ca intr-un an doi o vom vedea peste tot. Deja sistemul de operare de care vorbim exista. Problema se muta deja in domeniul retelelor. Vorbeam mai devreme de retele metropolitane: da, Bucurestiul are si el un proiect de retea metropolitana, la fel ca si Timisoara, la fel ca si Cluj Napoca. Retele de fibra optica dublate insa de wireless pe wimass nu pe wicard – inalta frecventa –, la fel si Londra este pe wimass de 3,5 giga nu pe 3,5 mega.

Votant 3: Stiti cati dintre noi au calculatoare sau laptopuri acasa?

Comentariu public: Toata lumea are acasa!!

Votant 4: In primul rand eu nu am votat. Si vreau sa va spun si de ce. Am observat ca ambele parti sunt de acord ca trebuie sa li se ofere o sursa de cunoastere, o baza de documentare alternativa, si asa mai departe. Daca ambele parti sunteti de acord cu acest lucru, atunci de ce nu "dati mana", ca sa spun asa, sa gasiti cea mai buna solutie? De ce trebuie unii sa fie pentru un calculator, altii pentru un voucher. De ce nu incercati, fie in parlament, fie la masa discutiilor ca aici, sa gasiti cea mai buna solutie, una de impacare a partilor sa le iasa si saracilor elevi ceva?

Pavel Lucescu: Buna solutia! Din pacate, in foarte multe situatii, in Parlament se dezbate si mai putin se iau decizii. Ati punctat foarte bine si cred ca retinerea de la vot este justificata.

Votant 5: Da, colegul meu mi-a "suflat" intrebarea! Vreau sa fac, totusi, o completare la ce a spus el. Domnule profesor Radu ati afirmat ca, inainte de 1990, vrand sa priveasca la televizor, exceptandu-i carcasa ordinara, nu avea ce sa vada altceva. Dupa care, a intervenit o schimbare, si toata lumea are un televizor... maxim unu la suta din populatia Romaniei nu are televizor. Nu credeti ca este necesar sa produca iarasi o schimbare prin care toti copiii din Romania sa aiba cate un televizor?

Radu Jugureanu: Da, multumesc! De acord cu intrebarea insa ce vreau sa va spun: era o parabola in afirmatiile mele si se referea la faptul ca nu ma intereseaza ce tip de calculator iau daca nu am continutul care sa functioneze pe acel calculator, iar paralela pe care o faceam era cu televiziunea: nu ma intereseaza ce tip de televizor am daca nu am televiziuni care sa-mi dea stirile, dezbaterile parlamentare, etc.

Pasul 1 care ar trebui facut, din punctul meu de vedere, ar fi al Consiliului Educational care sa cumpere televiziunile din spatele televizoarelor, adica lectia din spatele calculatorului care sa ajunga la populatie. Ce tip de calculator as avea eu dupa aceea, aici, din punctul meu de vedere este prea putin important. Multumesc!

Votant 6: Ce facem cu acei 30% din profesorii care nu folosesc calculatorul acasa? Credeti ca profesorii care nu vor accepta chestia asta or sa primeasca un laptop pentru acasa?

Radu Jugureanu: Din informatiile pe care eu le am nu sunt 30% din profesori care nu folosesc un calculator acasa. Ci sunt mult mai multi! Ceea ce vreau sa spun este ca 87% dintre elevii care folosesc soft educational transforma obligatia de a invata in motivatie. Pe asta se bazeaza sustinerea softului educational din punctul meu de vedere.

Pavel Lucescu: Da, as vrea sa dau cuvantul si domnului Ghise pentru intrebarea legata de cifra initiatorilor proiectului.

Ioan Ghise: Raspunsul este simplu, cand se vor extinde programele de soft educational in intreaga tara, profesorul din ultimul catun – Nistoresti-Vrancea – daca va avea acest instrument, va face cu copiii lectii pe internet? Costa 3 milioane de persoana, merita? Am inteles ca 90% din cei de aici au acasa un laptop. Programul este educational iar intrebarea este pentru domnul Pambuccian. Ca si telefonul asta mobil pe care mi l-am cumparat pentru ca mi l-a recomandat un cunoscut. Mi l-am cumparat pentru ca valora mult pentru ca era performant. Unii nu au bani sa ia asa performant.

Comentariu din public: Credeti ca oamenii nu vor sti ce sa-si cumpere?

Ioan Ghise: Credeti ca in Romania, in satele de la munte, copiii de clasa intai stiu sa-si cumpere tehnologie informatica?

Pavel Lucescu: Chiar si ei vor sa stie sa-si cumpere! Altcineva. Intrebari?

Votant 7: Trebuie sa va reamintesc ca toti (elevii) avem parinti!

Comentariu: Si e un lucru bun!!

Votant 7: Da este un lucru bun! Insa nu asta vroiam sa punctez ci faptul ca majoritatea parintilor vor considera ca noi ne vom juca mai mult pe acele laptop-uri si la scoala nu o sa invatam daca o tinem asa. Daca am primi bani pentru upgrade probabil ne vom juca si mai mult. Mai mult, primim aceste calculatoare cu niste configuratii destul de mici, am putea sa spunem, garantia ca vom lucra mai mult decat ne vom juca este destul de mare.

Pavel Lucescu: Si cum ai votat tu?

Votant 7: Votul meu a fost "Da. Pentru".

Pavel Lucescu: Da, multumesc. Altcineva?

Constantin Mirza: Numele meu este Constantin Mirza de la Asociatia Pro Democratia, eu nu am o intrebare pentru domnii invitati am niste intrebari pentru voi, insa vreau sa va spun mai intai ca exista si alte lucruri in spatele intrebarii daca este bine sau nu sa dam un laptop fiecarui copil. Raspunsul meu este da, toata lumea sa aiba un laptop, eventual si o masina. Dar haideti sa redevenim un pic cetateni si sa ne gandim ca, in conformitatea cu propunerea respectivului proiect legislativ, acest program costa 700 milioane dolari si ar trebui sa va intrebati ca cetateni, pentru ca sunt banii vostrii, din taxele voastre, daca sunt disponibile aceste milioane de dolari si daca aceste 700 de milioane de dolari sunt oportun investiti in aceste laptopuri.

Nu va dau eu raspunsuri. Va pun sa va intrebati. Poate cand va duceti acasa, cand va intalniti cu prietenii si constatati ca ei au o alta nevoie, doar sunteti la scoala si stiti si voi despre ce este vorba. Pe de alta parte, exista o gramada de consecinte. Exista o optiune pentru o platforma unica. Nu spun daca este buna sau rea, spun ca este un lucru la care trebuie sa va ganditi pentru ca acest lucru are consecinte pe mai departe si are si consecinte economice. Pentru producatorii respectivi. Si, la sfarsit, as vrea sa va intreb, daca a fi pus sa votezi cu da sau nu, sau sa alegi dintre doua variante, laptop sau voucher, inseamna ca ati fost cu adevarat consultati in aceasta problema mai larga. Multumesc.

Pavel Lucescu: Din cate imi dau seama, suntem la limita timpului programat si disponibil si avem deja aproape doua ore de cand am inceput dezbaterile. Avand in vedere, totusi, ca exista o presiune pentru a continua dezbaterea... Totusi, am sa dau o limita de timp pentru ca nu ne putem intinde cu dezbaterile foarte mult. Propun un sfert de ora. In a doua parte vom vorbi despre interesul public si initiativa publica. Voi da cuvantul, la sfarsit, reprezentantilor Pro Democratia si ai Cercului de Resurse pentru Participare Publica, care timp de doua-trei minute sa dezvolte putin aceasta idee. Acum vom continua dezbaterea inca zece minute. Cine mai are intrebari, rog sa le formuleze.

Votant 8: As vrea sa raspund domnului profesor ca, pana si cei care locuiesc in satele de la munte stiu ce este aceea tehnologie, pentru ca exista televizor si acolo. Personal am vazut in varful muntelui o antena-satelit si altele, cum ar fi de pilda, releele de semnal pentru telefonia mobila. Deci cu siguranta ar sti ce sa cumpere. Intrebarea mea este aceasta: pentru ca sa foloseasca aceste laptop-uri, profesorii trebuie sa invete cum sa le foloseasca. Daca propun sa ne arate Gradina Zoologica, de pilda, cine ii va invata? De unde vin banii acestia?

Comentariu public: Cine i-a invatat sa foloseasca si telefonul mobil, nu?

Votant 8: Da, dar daca ei nu or sa invete?

Pavel Lucescu: O completare, daca se ajunge ca elevii sa-i invete pe profesori!

Ioan Ghise: Fundatia mondiala OLPC desfasoara programe de training. Pentru o tara ca Romania se vor aloca circa 600 de specialisti. Pe parcursul unui an se poate acoperi intreaga suprafata a Romaniei. Acum sunt in America doi specialisti, unul pe educatie si unul pe IT, pentru a preda cum functioneaza laptopul.

Votant 8: Si banii acestia de unde vin, din bugetul statului?

Ioan Ghise: Pot sa vina si de la guvernul Tariceanu si din parteneriate private si de la firme private care sunt interesate sa promoveze programe educationale.

Votant 8: Si cu acesti bani nu am putea sa facem altceva, cum ar fi sa reparam scoli sau...?

Ioan Ghise: Domnisoara, vorbiti asa oameni care aveti laptop si stiti ce inseamna. Dar programul este adresat intregii populatii scolare din Romania.

Pavel Lucescu: Nu conteaza ca il dam unui copil care are laptop acasa. Toti participam la acest program din banii nostrii. Si cei care au laptop acasa decid; este vorba si de banii lor. Daca vorbiti de bani de la bugetul de stat toti trebuie lasati sa-si exprime parerea si sa decida.

Ioan Ghise: Ba conteaza, ca daca avem nu vrem sa mai dam si la altii. Daca n-am avea, am vrea sa primim. Cei care au laptop acasa vor sa isi ia o tehnologie si mai performanta.

Votant 9: Presupunem ca avem laptop. Primim fiecare un laptop. Mergem pe strada si vine persoana X care presupunem ca observa ca ai un laptop in spate si il fura. Ce se intampla? In Romania, pot sa dau un exemplu personal, pe strada in Bucuresti a venit cineva si mi-a luat banii.

Ioan Ghise: Poate iti fura mobilul acum. Ce se intampla?

Votant 9: Este un semn de intrebare daca este bine ca elevii sa umble cu laptopurile in spate.

Ioan Ghise: Deci sa n-aiba?

Varujan Pambuccian: Dar daca ai un ceas ca lumea sau un telefon nu esti in acelasi pericol? Ce putin in orasele mari elevii au hainele sau un singur accesoriu care costa mai mult decat 3 milioane.

Votant 9: Da. Dar hainele sunt din banii parintilor iar laptopurile sunt din banii statului... Ce ma opreste pe mine ca pe aceste laptopuri sa citesc o carte sa am acces la informatii. Chiar daca nu am o retea wierless la mine acasa. Ma duc la scoala – sa presupunem ca se implementeaza aceasta infrastructura – descarc cartile de care am nevoie materialele, programele si am acasa un mijloc de a gasi date. Sunt foarte multe medii de stocare care au capacitate foarte mare. Domnul de la SIVECO are aplicatiile care merg pe orice sistem de operare, Linux, Windows.

Varujan Pambuccian: Pentru laptopurile astea trebuie sa scrie alte aplicatii.

Votant 9: Nu merg pe Linux?

Varujan Pambuccian: Asta nu este Linuxul pe care il stii tu.

Adrian Petrescu: Dumneavoastra ati pus mana pe el, ati lucrat cu el? Nici nu exista pentru dumneavoastra.

Votant 9: Da, dar texte, carti se pot citi. Avem acces la informatie.

Pavel Lucescu: Deci ai votat pentru?

Votant 9: O... categoric.

Votant 10: Vroiam sa intreb daca se poate face in asa fel incat aceste laptopuri sa aiba diacritice. Pentru ca am inteles ca s-a discutat in parlament despre folosirea diacriticelor pe suporturile media.

Varujan Pambuccian: Este o lege strict pentru administratia publica.

Vorbitor 11: Inca o intrebare pentru toti invitatii. In definitia mea sumara a politicii politica inseamna uneori si compromis. Nu suntem impotriva la ce spun ceilalti pana la sfarsit. Intrebarea mea e urmatoarea: Nu se poate totusi sa mai lase unii, sa mai lase si ceilalti si sa ajungem totusi la un compromis. A pus un coleg intrebarea asta, sa o ducem mai departe, in cat timp ati estima ca ati putea finaliza lucrarile la aceasta initiativa si totusi sa se intample ceva? Daca tot este o dezbatere publica presupun ca asta intereseaza pe toata lumea.

Ioan Ghise: Proiectul este depus in parlament din iunie 2006. Si este amanat si ne-votat de un an. De ce? Pentru ca unii sunt invidiosi ca nu l-au propus ei. Si inventeaza argumente de tot felul. Altii nu doresc sa se promoveze din motivul simplu: cele doua tipuri de laptopuri – acesta OLPC funtioneaza pe microprocesor produs de o firma la nivel mondial iar celalalt functioneaza pe microprocesor produs de alta firma la nivel mondial. Aceste firme au reprezentanti in Romania, reprezentantii lor fac lobby printre politicienii care urmeaza sa decida. Si atunci unii direct interesati incearca sa ne explice de ce nu e bine. Dupa parerea mea si a colegilor mei este bine ca orice copil si profesor din Romania sa aiba aceasta sansa. Costa 3 maxim 4 milioane pentru un om.

Pavel Lucescu: E un proces de intentie asta.

Ioan Ghise: Nu. Este o experienta consumata.

Varujan Pambuccian: Eu va propun ca fiecare om sa decida, nu sa decida o comisie pentru el. Ideea de a favoriza o companie sau alta cred ca exista. Pe de alta parte, si AMD si Intel au propriile produse pe care le promoveaza. Deci ambii producatori le promoveaza in aceeasi masura asta este o chestiune care nu are absolut nici o legatura cu ce discutam aici. Aici discutam de o maniera de a aborda problema respectiva: dirijata de stat sau lasand pe fiecare dintre noi sa aleaga. Putand sa aleaga inclusiv aceste dispozitive. Aceste doua puncte de vedere sunt ireconciliabile, nu pot sa conciliez un punct de vedere in care decide statul ce o sa faca toti, cu un punct de vedere in care fiecare decide ce face el.

Votant 12: Vreau sa stiu ce aplicatii pot rula pe acest laptop, daca se mai pot instala aplicatii suplimentare.

Ioan Ghise: Scrie in brosura.

Votant 12: In brosura este prezentat foarte sumar: 256 RAM si 500 MHz Procesor.

Varujan Pambuccian: Fiti foarte atenti cand spuneti 500 MHz la procesor, nu confundati ce stiti la frecventele procesoarelor de acum 2-3 ani cu cele care sunt low power consumption de acum. Acesta este un procesor ok. 500 Mhz la el nu inseamna acelasi lucru cu 500 Mhz de acum 2-3 ani. Sigur, nu este un procesor foarte performant.

Pavel Lucescu: Cu riscul de a fi injurat (in gand cel putin) de cei care nu au apucat sa puna intrebari trebuie sa incheiem aceasta dezbatere.

Votant 13: Am o propunere: daca Parlamentul nu accepta solutia A sau B exista solutia C: facem un referendum prin care consultam populatia.

Pavel Lucescu: Este o metoda care se leaga foarte bine de ultima parte a conferintei in care Oana Preda de la Centrul de Resurse pentru Participare Publica va vorbi despre cum se transforma interesul public in initiativa publica. De fapt este exact ce s-a intamplat si cu acest proiect. Interesul public, un presupus interes, pentru ca nu a existat o cuantificare exacta, a parcurs drumul de la interes la initiativa pana in Parlament si acum este in faza de realizare sau de respingere in acest moment. Voi da cuvantul Oanei Preda si vom incheia cu un nou vot.

Oana Preda: Un lucru as vrea sa spun inainte de a ne exprima prin vot. Inainte de vot ar trebui sa fie foarte clar ce votati. Votati pentru sau impotriva acestui proiect de lege sau vi se cere sa votati intre doua optiuni posibile. Exista o problema pe care cu corectitudine cineva a identificat-o: este nevoie de mai multa tehnologie, exista mai multe solutii: un laptop sau un voucher. Este corect ca inainte sa votati sa stiti pentru ce votati.

Pavel Lucescu: Dezbaterea a fost organizata exclusiv pentru acest proiect. Pe parcursul dezbaterilor a aparut alternativa lansata de domnul Pambuccian.

Oana Preda: Asta este important: sa stiti pentru ce votati. Dincolo de asta mi se pare o initiativa extraordinara si imi pare foarte bine ca domnul Ghise si domnul Pambuccian au venit aici. Daca eu as fi parlamentar sau membru al Guvernului cel mai greu mi s-ar parea sa aflu ce cred beneficiarii proiectelor de lege pe care eu le construiesc. Este foarte greu insa foarte important. Si o sa dau un exemplu ca sa arat de ce e important: Guvernul a decis sa rezolve problema transportului la scoala pentru copiii din sate care nu aveau mijloc de transport si nu puteau sa ajunga la scoala. Au decis sa cumpere microbuze. O parte dintre aceste microbuze zac in curtile sectilor de politie sau ale inspectoratelor. De ce? Pentru ca drumurile dintre sate sunt impracticabile, microbuzele nu pot sa treaca pe acolo. Si atunci s-au cheltuit niste bani aiurea in tramvai. Daca guvernul ar fi avut niste minime consultari cu consiliile judetene sau inspectoratele de invatamant si ar fi incercat sa vada ce fel de microbuze trebuie pentru drumurile acelea, aceste resurse nu s-ar fi risipit. Deci iata ca pana la urma o simpla consultare cu persoane care cunosc situatia de la fata locului poate sa faca banii sa se economiseasca si problemele sa se rezolve putin mai bine.

Acum asa de incheiere consultarile sunt foarte importante, insa foarte important este cum anume le facem. Daca ne ducem putin pe logica construirii unei politici publice, voi ar trebui sa fiti consultati si atunci cand se identifica probleme si atunci cand se gasesc solutii si atunci cand se gaseste solutia cea mai buna. N-ar trebui sa fiti invitati sa votati proiectul de lege X ci sa incercati sa mergeti la radacina problemei si sa vedeti daca aceasta este cea mai potrivita destinatie pentru cei 700 de milioane de dolari. Care este problema care trebuie rezolvata si care este solutia pentru rezolvarea acestei probleme. Sigur, daca ma intreba cineva: "Vrei un laptop?" "Da!". Dar poate sunt si alte lucruri care trebuie discutate.

Pavel Lucescu: Mai votam o data. Cine este pentru validarea acestui proiect? Cine este impotriva? Mi-e greu sa fac comparatia. Fata de primul vot, rezultatele s-au schimbat. Asta nu insemna ca prima dezbatere nu a fost competenta, doar ca a fost prima. Cu cat dezbatem mai mult cu atat avem avantajul de a lua o decizie mai buna. Orice vot exprimat ne spune ca decizia a fost buna. Daca ar fi sa votez eu, din pacate nu cred ca as vota pentru acest proiect. Nu am vrut sa spun asta ca sa nu influentez intr-un fel sau altul dezbaterile.

Ioan Ghise: Dumneavoastra aveti laptop?

Pavel Lucescu: Nu am laptop. Astept programul OPLC. Pe mine m-a convins domnul Jugureanu cu acel filmulet si cu ce a spus mai devreme si anume ca noi invatam despre intrebari care inca nu s-au pus, despre probleme care inca nu s-au pus si mi se pare ca un asemenea proiect este bun pentru tari subdezvoltate unde alfabetizarea digitala este chiar o necesitate nationala. Romania totusi este la un nivel de dezvoltare destul de mare cat sa nu investim 700 de milioane de dolari in conditiile in care majoritatea are acces la Internet. Daca aveam 90 % populatie care nu are acces, poate ar merita acest proiect. Daca ne-am permite sa dam laptopuri de 1.000 de euro la toata populatia, ar fi excelent.

Ioan Ghise: Pot sa va dau o cifra. Astazi doar 37% dintre romani au calculator.

Pavel Lucescu: Au; dar de folosit il folosesc mai multi. Si e din 2005 statistica. Din cate stiu eu din presa de astazi cam 50% il folosesc. Vreau sa multumesc pentru participarea la aceasta dezbatere domnului Pambuccian, domnului Ghise, domnului profesor Petrescu, domnului Jugureanu, conducerii liceului pentru gazduire; din acest liceu am avut aproape 200 de elevi la o discutie libera care putea parea initial plictisitoare. Va multumesc tuturor!